“Un film briliant, brutal si contemporan cu un sentiment clasic in care intalnim unii din cei mai buni actori. Marty, draga, te iubim! ”


Asadar, Scorsese face un film spui? Este un remake pentru filmul Hong Kong, sincer? Este bun ? Binenteles ca este bun! Nici nu stiu de unde sa incep sa vorbesc pentru ca acest film este unul din cele mai bune filme contemporane. Incepe cu un prolog lung care ne introduce principalele personaje. De fapt, acest fim are unul din cele mai lungi prologuri pe care le-am intalnit inca de la Fiddler On The Roof. Partea brilianta din aceasta este ca in intreaga introducere nu ii vedem fata lui Jack Nicholson la lumina, el este mereu in intuneric si numai atunci cand isi termina discursul iese la lumina. Povestea se invarte in jurul multor personaje incat descrierea acestui film in detaliu va lua ceva timp. Tot ce trebuie sa stii este ca Leo DiCaprio are rolul unui politist respins, care a ales sa faca aceasta munca murdara sub acoperire pentru a ajuta sa fie arestat seful bandei Frank Costello, care este jucat in mod briliant de Jack Nicholson. Pe cealalta parte, Frank are propriul lui contact in fortele de politie, jucat de Matt Damon. Asadar, avem aici situatii ironice in sensul ca politistii incearca sa afle cine ii furnizeaza informatii lui Frank Castello, si Frank Castello incearca sa afle cine din baietii lui ofera informatii poitistilor. Filmul are multe personaje construite in mod exceptional incat personajele nu se eclipseaza reciproc. Exista multe actiuni dar foarte bine gandite datorita unei adaptari incredibile a scenariului de William Monahan. Monahan mi-a dovedit ca este urmatorul scriitor gruzav din Hollywood, primul lui scenariu a fost Kingdom Of Heaven si face in acest moment Jurassic Park IV si Tripoli. Are un viitor stralucit inainte. Oricum, inapoi la film.

Vorbind de regizie incredibila, acest film are amprenta lui Marty Scorsese peste tot. El a folosit un ton de culoare rosie intr-o scena cu Jack Nicholson si aceste doua fete, in timp ce arunca cocaina peste tot, si cred ca a fost briliant. La shootout-ul climatic de al sfarsit, el foloseste un o modalitate stilata pentru a ingheta frame-ul, despre care cred ca a fost foarte cool. Modul in care sunt structurate scenele este smecher, rapid, si intens. A trebuit sa imi intind putin gatul dupa ce am iesti de la cinema pentru ca intregul corp mi-a intepenit in timpul celor doua ore si jumatate de tensiune. Am mentionat ca acest film este foarte sangeros si brutal? Oh da, dar violenta nu este asa de dragul se a fi, o poti considera o violenta de opera daca vrei. Totul in legatura cu acest film este proastat si nu ai senzatia ca ai mai vazut ceva asemanator (acsa in cazul in care nu ai vazut originalul). Povestea s deruleaza lin si merge. Dialogul in acest film este incredibil, nu imi amintesc sa fi vazut un dialog care sa curga asa de natural ca acesta. Liniile sunt ascutite, nostime, pline de inteles, si contureaza fiecare personaj in parte.

O alta amprenta pe care o lasa filmul este muzica pe care o foloseste, nu scorul, ci muzica. Am ajuns la concluzia ca "Gimme Shelter" este melodia favorita a lui Marty Scorsese deoarece a folosit-o in Casino si de cateva ori aici in The Departed. Howard Shore apare foarte rar dar si cand o face el foloseste un mod unic si efectiv pentru a misca scenele inainte.

Cu toate fiind spuse acesta este un film briliant. Daca Amazon ar folosi si jumatati de stele as da acestui film 4.5 stele. Simt ca nu a existat nici o legatura emotionala intre personaje. Au existat emotii clare exprimate de actori, dar nu au fost expuse audientei. Toate personajele din acest film sunt niste ticalosi si niste lepadatori, si ca audienta, putem fi distrati de ceea ce este pe ecran.

Aceasta este cea mai buna echipa de distributie pe care am vazut-o pe ecran. Fecare actor de aici este in varful jocului lor. Jack Nicholson este foarte amenintator in film si va fi nominalizat pentru rolul lui, poate chiar va castiga. Matt Damon si Leo DiCaprio sunt si ei capii jocului lor, avand accente autentice. Chiar credem prin ce trec ei. Ray Winstone straluceste ca mana dreapta a lui Frank si este frumos sa il vezi devenind tot mai proeminent in lumea filmului din America. Multi dintre voi il stiti pe Winstone ca vocea lui Mr. Beaver din filmul Chronicles Of Narnia, el a fost deasemenea in recentul film The Proposition. Mark Wahlberg este incredibil de direct si vicleam in rolul lui, si primeste din liniile lui cele mai mari chicoteli. Primim mai mult suport din partea lui Alec Baldwin si Martin Sheen, amandoi dovedind mari performante. Nu intalnim nici un ou putred in gramada, chiar si Anthony Anderson a castigat un loc in filmul lui Marty Scorsese.

Cred ca ceea ce nu mi-a facut placere in legatura cu acest film a fost porcaria de campanie de marketing pe care Warner a organizat-o pentru acest film. Nu am fost atat de incantat dupa ce am vazut trailer-ul, si spotul video m-a facut sa fiu mai pesimist. Nu ii lasati proasta campanie a celor de la Warner sa va dezamageasca in legatura cu acest briliant, brutal, si contemporan film clasic. The Departed este un film clasic American care ni-l infatiseaza pe Scorsese facand ceea ce stie el sa faca cel mai bine. The Aviator a fost bun, Gangs Of New York a fost si mai bun, The Departed este incredibil. Marty, draga, te iubim!