Ducand la bun sfarsit intanirea noastra cu un interviu exclusiv cu actrita
Inapoi in vara 2005, am avut oportunitatea sa vorbim exclusiv cu Emmy Rossum pe seama blockbuster-ului, Poseidon. De la inceput am stiut cat de mare va fi acest film – 5 asezari gigantice, totul cu susul in jos, si o echipa care ar putea sa fie tot Hollywood-ul, incluzandu-i pe Kurt Russell, Josh Lucas, Richard Dreyfuss, Mike Vogel, Jacinda Barrett, Jimmy Bennett, si Kevin Dillon.
La cheful presei saptamana trecuta, MovieHouse a fost in stare sa duca la bun sfarsit un interviu cu draguta si talentata Emmy sa afle cum si-a revenit din multele saptamani de antrenament si pregatire pentru film. Ea mi-a zis multe despre lucrul cu actorii in acest film, si cum este sa fii sub aripa regizorului Wolfgang Peterson.
Deasemenea am discutat si despre muzica; Emmy se muta inapoi in acea lume, unde a inceput ca o cantareata de opera la varsta de 7 ani. Ea este in precesul de inregistrare al primului ei album pop pentru Geffen Records; ea spera sa se intample la inceputul urmatorului an.
Iata despre ce am mai vorbit:
Acest film a fost asa de bine facut si chiar mia placut.
Emmy Rossum: Da, nici noi nu ne-am asteptat la asa ceva, ca un glont; l-am vazut impreuna pentru prima data aseara. Stateam langa Kurt si ne tineam de maini, cu suspans, tot timpu ne-am tinut respiratia; este cea mai incredibila cursa de roller coaster.
Am vazut un mic clip in IMAX deasemenea si este cu siguranta mai mare decat viata.
Emmy Rossum: Waw, nu le-am vazut inca.
Cand ai fost mica, te-ai asteptat sa fii unde esti acum?
Emmy Rossum: Oh Doamne, nu am anticipat asta niciodata. Am crescut si am inceput sa lucrez la Metropolitan Opera la 7 ani si am visat sa devin o cantareata de opera. Sa am o soarta intoarsa asa cum ama avut, sa fiu prea inalta pentru costumele copiilor cand am avut 12 ani, am incercat sa ma port ca atare, mi-au placut sentimentele maiestriei pe scena si camaraderia; si din aceasta cauza a fost atat de distractiv sa fac acest film, ansamblul artistic. In Phantom of the Opera, mi-a fost greu sa car acel film si asta a inclus multa responsabilitate si ajungand la asta a fost foarte dragut. A fost ceva de genu intrarii in experienta, lucrand cu multi oameni; si cu o multime de personaje; mare parte din film este ca tii la oamenii cu care esti. Si cele patru sau cinci ore care pot fi cele mai importante din viata ta depind de oameni pe care ii stii foarte putin, si asta este un lucru uimitor.
Care a fost prima ta reactie cand ai auzit ca vei avea rolul fiicei lui Kurt Russell?
Emmy Rossum: A fost incredibil, a fost ceva de genu parca am auzit ca voi fi fiica lui Sean Penn. Am avut asa de multe oportunitati in scurta mea cariera de 7 ani pana acum, si este foarte emotionant pentru mine sa pot lucra cu oameni ca acesta. Kurt s-a gandit la mine la multa improvizatie, lucruri pe care nu le-am mai folosit pana acum, in sensul cum sa le folosesti la un moment dat la filmari. Sunt foarte multe lucruri pe care nu le-ai anticipat si pentru care nu puteai sa fii pregatit. Am fost in situatia in care, stiai ca trebuie sa te intorci la o situate emotionala care va face filmul sa para mai real. Cand am facut acest film ne uitam la trailerele (Hurricane) Katrina la televizor; Wolfgang mi-a trimis acest scenariu dupa lovitura tsunami, si se misca incredibil din aceasta cauza. Am avut mare responsabilitate asupra supravietuitorilor ca sa para realistic, si cred ca ii putem aduce o realitate. Mult din ceea ce a fost scris in scenario parca a fost scris de scriitori din Hollywood intr-o camera se scris undeva; Kurt a frut ca eu sa preiau controlul asupra ersonajului meu sis a nu imi fie frica sa improvizez si sa incerc lucruri noi. Este o libertate ca nu am invatat in oricare alta piesa unde, in Mystic River, este foarte concentrate, foarte deliberat, isi pariaza capetele, in mod emotional; am avut doar 10 minute in acel film sa fac ceea ce am avut de facut. In Phantom of the Opera, am avut 2 ore sa vorbesc despre spiritual unei fete. Aici, ai cele patru ore cele mai importante, din viata acestei tinere fete in care ea trece personal prin atat de multa tumultozitate, o fata cu gandirea libera care are prea multe de suportat, un tata din varful politicii, primar al New York-ului; ea doar incearca sa se desparta si sa fie pe cont propriu intr-un timp in care exista un dezastru si tot iadul se dezlantuie, in esenta. Si toate acele materii u sunt cele mai bune argumente despre maturizare, unde si ce faci, te poti casatori; tot ceea ce conteaza este daca ai pe cineva pe care iubesti in jurul tau si cum vei supraietui.
In scena cu masa de pocker, el iti spune sa iti inchei nasturele de sus; ai crezut ca acesta este un mic sfat parintesc care sa te protejeze de lumea din exterior?
Emmy Rossum: Ceva de acolo a fost improvizat, de fapt; replica despre “the twins” este in totalitate replica mea. M-am gandit la ea cu cateva zile inainte sa incepem sa filmam scena.
La ce vrei sa se astepte oameni cand vad ca apari intr-un film, sau conduci un film?
Emmy Rossum: As vrea ca ei sa stie ca fac un film numai in cazul in care stiu ca merita 10 $; chiar vreau sa merite banii oamenilor, si vreau ca el sa fie distractive si plin de interes. Simt ca filmele pe care le-am facut pana acum au facut asta, si lucrand cu Wolfgang Peterson, simt ca el are balansul perfect de suspans/actiune/triller.
Exista vreun rol sau personaj pe care ai vrea s ail joci, pe care nu l-ai avut pana acum?
Emmy Rossum: Da, ceva ce ma provoaca; stiu ca suna ca un raspuns obisnuit, dar asta este ceea ce cautam, sa fim provocati si emotionati. As vrea sa fac ceva cere este inspirit, care va aduce sau invata ceva pe oameni. As vrea sa am rolul unui ucigas in series au al unei fete rele; Niciodata – acest personaj rebel este cel mai apropiat pe care l-am avut pana acum, dar cred ca toata lumea are acest sentiment in ei. Pe plan musical, lucrez la primul meu album si sunt foarte incantata de asta, deasemenea.
Care este procesul prin care ii faci pe oameni sa iti auda vocea?
Emmy Rossum: Am o casa de inregistrari, Geffen, si nu imi petrec viata in media, asa ca oamenii nu stiu prea multe despre mine. Sper ca asta sa fie o cale artistica, poetica si lirica prin care sa spun oamenilor cine sunt pe dinauntru. Simt ca mi-am irosit viata cantand despre alti oameni si investind inimile si sufletele lor; acum este unic pentru mine sa imi petrec timpul sa ma gandesc la mine. Oamenii spun, “Oh, ai aproape 20 de ani si acesta este timpul in care trebuie sa dai sens ideilor vietii tale”, si cred ca asta este ceea ce incerc sa fac sa imi definesc ceea ce este viata sau ce este viata sau macar sa incerc si cred ca asta sa se reflecte in album.
In cazul in care cariera muzicala se ridica, o sa asezi cariera de actorie pe locul doi?
Emmy Rossum: Nu, in nici un caz nu. Imi plac amandoua in mod egal si cred ca oamenii ma vor lua in serios ca un artist pop. Nu e vorba ca sunt o actrita care vrea sa scoata un album, pentru ca am inceput cu muzica si ca acolo imi e inima si sufletul. Filmul este ceva care m-a dus intr-o directie complet diferita, dar care imi place cu adevarat; atinge un numar mare do oameni. Si imi place creatia, imi place creativitatea in acest sens si asta este cool.
Ce gen de muzica asculti?
Emmy Rossum: Oh, doamne, foarte multe genuri – tot de la clasica la country, rap si R&B; totul de la R. Kelly la Faith Hill, Sarah McLachlan, Frou Frou si Eminem, peste tot. Atata timp cat este buna, si are canareti buni, ma bag.
De ce ai ales sa stai in afara luminii lampei?
Emmy Rossum: Nu este chiar o decizie lucida, este doar ceva ce se intampla pentru ca imi place sa traiesc in New York si nu prea intru in acea aglomeratie, nu este chiar pentru mine. Nu cred ca poti face treaba buna cand traiesti o astfel de viata in petreceri, si nu prea este tipul meu oricum. Nu cred ca prevesteste bine pentru longevitatea unei cariere si vreau sa fiu in asta pentru lungul castig.
O poti vedea pe Emmy si restul echipei din Poseidom cand vasleste in cinema pe 12 Mai.
Scrisa de Echipa MovieHouse
2006-05-08 10:16:59
