| Synopsis |
Toata lumea a auzit de trupa irlandeza U2. Cei care au fost la concertele lor spun ca au trait o experienta unica de neuitat. Show-urile lor sunt absolut incendiare. Dar cu lansarea noului DVD-Video intitulat U2 3D, totul s-a schimbat. Prima filmare oficiala in 3D HD din lume a fost cea a unui concert U2 la care au luat parte peste 90.000 de oameni. Redarea acestei filmari este destul de problematica. Poate fii vazuta in 3D intr-o sala de cinema echipata cu proiectoare digitale REAL D3D sau IMAX
3D.
Filmarea a tinut aproape 3 saptamani in Martie 2006 in timpul turneului Vertigo din America De Sud. Au fost filmate 7 concerte live : 2 in Mexico City, 2 in Sao Paolo - Brazilia, 1 in Santiago - Chile si 2 in Buenos Aires - Argentina. Inca o “filmare fantoma” - fara public - a fost efectuata inaintea concertului din Buenos Aires. Camerele au fost puse pe scena pentru a putea face filmari macro.
Pentru inregistrarea audio, John Modell de la 3ality Entertainment a recrutat 2 colaboratori ai trupei : co-producatorul Robbie Adams si producatorul Carl Glanville. Adams a lucrat cu trupa inca din 1989, ocupandu-se de mixarea si albumelor Achtung Baby si Zooropa si editarea numeroaselor concerte.
Captarea s-a facut cu echipamentul de scena al trupei : Sennheiser 421s, Shure SM58 Beta, Shure SM57, RF58A, AKG 414 si DI-uri Countryman. Ambianta publicului a fost captata cu microfoane Audio Technica AT4073A si AKG 414. O serie de microfoane Shure SM57 au fost instalate de-a lungul rampelor pe care membrii trupei aveau sa se plimbe in timpul concertului - pentru a capta zgomotele individuale ale spectatorilor in momentul in care membrii interactionau cu publicul.
A fost destul de greu sa capteze acelasi tip de “vociferari”, pentru ca de la o locatie la alta publicul s-a comportat diferit, iar arhitectura complexului era diferita. In anumite locatii, inginerii de sunet ar fi pus un microfon in fata unui perete de langa public desi stiau ca in alt stadion s-ar putea sa nu gaseasca un perete asemanator. Unele stadioane aveau acoperis, iar altele nu aveau pentru ca erau mai mici si mai rotunde. Asa ca au fost nevoiti sa isi urmareasca instinctele si sa ghiceasca solutia ideala pentru a obtine un sunet cat mai bun.
Semnalul fiecarui microfon a fost splitat astfel incat unu semnal sa mearga catre rack-urile de pe scena, iar altul catre rack-urile locale ce erau echipate cu preamplificatoare digitale ale sistemului DiGiCo D5 FOH. Un al treilea semnal splitat a ajuns la o consola DigiDesign VENUE (despre care am vorbit in primele posturi ale blogului). Adams a imprimat concertele U2 pe un sistem Steinberg Nuendo ce avea 96 de intrari. Doar ca la instalarea tuturor microfoanelor si-a dat seama ca avea nevoie de 110 canale. Asa ca au trecut la Pro Tools HD. Pentru a fi siguri ca nimic nu s-ar putea intampla, Adams a mai conectat o consola Pro Tools HD de backup.
Modell (responsabil cu regia evenimentului) si-a dat seama ca era practic imposibil sa sincronizeze imaginea si sunetul cu un ceas de control. Cei din FOH (Front of House) ar fi fost nevoiti sa isi sincronizeze ceasul lor digital de ceasul echipei video. Pentru a rezolva problema s-a imprimat un mixaj FOH Stereo pe ambele sisteme. Editorul video Olivier Wicki a importat tot mixul in sistemul AVID, iar apoi l-a exportat in format OMF (Open Media File). Apoi Adams l-a importat in Pro Tools, sinconizand feed-ul lor original tras din concert cu mixul FOH. Lucrul la acest proiect a fost destul de complicat. Editorii audio au comunicat constant cu cei video pentru ca uneori se intercalau beat-uri pentru in timpul mixajului video.
Desi s-au imprimat 8 concerte diferite, produsul final iti dai impresia ca totul s-a tras dintr-un singur concert. Un mare merit il are trupa care a cantat la fel de bine la fiecare concert. Editarea si mixarea s-a facut la Effanel Music din New York (din Iulie 2006 pana in Octombrie 2007). S-a folosit o consola Digidesign ICON 5.1.
u23d_5339.jpg
De obicei cand editezi un concert video din mai multe locatii se alege filmarea in functie de cel mai bun sunet oferit. In acest caz a fost diferit. Din cauza limitarilor de spatiu si design al locatiilor de concert, echipa tehnica a folosit 2 camere 3D in acelasi timp. Ba uneori au fost nevoiti sa foloseasca una singura. Asa ca tot sunetul a fost asamblat in functie de calitatea video. Cateodata, Bono, The Edge, Adam Clayton si Larry Mullen schimbau frazarile in timpul show-ului, iar in cazul acestor filmari 3D cand cadrele tin vreo 10 - 20 de secunde, echipa video a folosit exact sunetul tras pe acele filmari.S-a stabilit un playlist pentru ca apoi Adams sa scoata reprezentatiile fiecarui cantec din fiecare concert. Asa au avut toate variantele pieselor una sub alta. Asa ca in final, in timpul unui riff cantat de The Edge, camera l-ar fi incadrat pe Larry Mullen la tobe.
Mixarea unui concert in 5.1 surround nu este un lucru nou. Dar mixajul in 3D este mult mai complicat. In 2D toata actiunea se petrece in centrul scenei pe cand in 3D exista mult mai multe detalii. Daca ceva se intampla intr-un colt al imaginii, lumea se va uita acolo instinctiv. Atunci trebuie adaugat sunetul specific acelui moment, fix in locul respectiv.
Pentru editorul video, totul era bazat pe gasirea momentelor cheie : “Cand vezi o prezentare wide-screen si auzi vocea lui Bono, venind din difuzorul din stanga, privirea iti este atrasa in partea stanga a ecranului. Intorci capul si apare capul lui Bono din marginea ecranului, mergand pe rampa, apoi sunteul il urmeaza pana la mijlocul scenei. Sunt aceste momente marunte, care insa, fac diferenta fata de 2D.
Editorul audio, s-a jucat cu dinamica si ambianta si a profitat de microfoanele SM57, indreptate catre public, pentru a crea o noua exeprienta pentru privitor.La finalul piesei “Miss Sarajevo”,” Robbie a avut
Ideea de a scoate toata “ambianta”, in timp ce il vezi pe Bono urcand pe rampa.” Adams a adaugat, “Tocmai a cantat din tot sufletul si se intoarce, cu o figura insingurata. Toata lumea ii scandeaza numele ,iar el nici macar nu ii aude. Te lasa sa ii patrunzi in minte pentru cateva momente.”
Intr-adevar, microfoanele de ambianta au jucat un rol crucial in experienta 3D, in special cu formatiile ce au urmat curentul. ” Se intampla atat de multe cu spectatorii U2 in timpul pieselor, ca atunci cand ia sfarsit , sufletul dispare din tot spactacolul.”, spune editorul video. “Este prea multa interactiune intre cele doua,pentru a renunta. Daca a fost o noapte cand publicul a cantat din tot sufletul, am extras aceasta senzatie si am folosit-o pentru a va arata cum este sa fii intr-un public frenetic.”
Pentru a masura efectele suntetelor impredictibile, multiple ale sistemelor home cinema, au adaugat basi in mix.” Ne ingrijora sa ne bazam prea mult pe canalul de subwoofer ca sa va oferim imaginea de baza”,explica Modell. “Este total altceva fata de un film normal unde 90% este dialog si restul explozii si impuscaturi. Aici este vorba de energie, impact, atitudine. Totul sta in toba mare, bas si optimile lui The Edge.”
Cazul a fost diferit fata demasterurile IMAX6, unde salile de cinema au un sistem de bass-management care sa se ocupe de frecventele joase. Am adus chiar un sistem Pro Tools in doua dintre teatrele IMAX din Los Angeles”, spune Modell.
In octombrie, dupa o perioada de trei saptamani, echipa s-a reunit la Warner Bros. Pentru a re-reinregistra filmul s-a folosit Dub Stage 6. “Dub6 are cea mai mare consola ICON din lume.”, spune Modell. Dupa ce au facut aceasta munca in New York pe ICON, a fost nemaipomenit sa vina aici si doar sa deschida totul, fara a se lupta cu toata reamplificarea.
“Lista sonora” a lui Glanville cuprindea tobe, bass, chitara, chitara lui Bono, vocea lui Bono, vocea lui Edge, clape, ambianta si ambianta suplimentara. “Cateodata impartim ambianta pe doua track-uri doar pentru a imbina cateva sunete in plus, pentru ca trecerea dintre piese sa fie facuta mai usor”, a explicat
el.
Golurile dintre piese au fost usor extinse pentru ca in original piesele veneau una dupa alt. Dar producatorii si-au dat seama ca era mult prea solicitant pentru public.
Proiectul U2-3D a rupt multe bariere tehnologice. A fost primul film de captura digitala 3D. Si pentru ca nu s-a facut asa ceva niciodata nu au fost reguli ce trebuiau incalcate.
Autor: Matei Vladutescu |
;)
